Erau vorbe, glume, dume, majoritatea despre Craioviţa, cel mai PROST şi cel mai mare cartier al Craiovei. Am stat 13 ani de zile acolo şi ultimii 5 ani în perfieria centrului, în ţigănime şi abia azi îmi dădui seama că până la urmă am uitat cum era, sau cât stăteam acolo eram prea mic şi prost să-mi dau seama. Vorbele de genul “e din Craioviţa, ce pula mea vrei de la el?” sunt cât se poate de valabile. Oamenii care stau in cartierul ăla şi se simt proşti sau oarecum au o tresărire după postul ăsta înseamnă că vă atacaţi pe drepte şi că deja sunteţi de-ai casei. Toţi avem cel puţin câte un prieten care stă acolo şi nu se vede asta în comportamentul lui. Câţiva oameni simţiţi nu scapă întotdeauna şi turma.

Azi avusăi a 4-a şedinţă de conducere şi ajunsăi şi prin Craioviţa într-un sfârşit. Acum înţelesăi de ce de abia după câteva şedinţe m-a dus pe acolo. Dacă toate regulile de circulaţie sunt oarecum valabile în restul oraşului, totul se schimba de cum intri în Craioviţa atât pentru şoferi cât şi pentru pietoni. Nu am văzut în viaţa mea atâta dezinteres, oameni care traversau pe unde vroia pula lor, taximetrişti care se băgau ca şi cum viaţa lor depindea de asta, oameni care mergeau pe stradă cu căştile în urechi şi cu durerea fix în pula, maşini parcate pe câte 2 rânduri şi terenuri de tenis de picior desenate pe mijlocul străzii.

Nu am experienţă, nu încep să mă plâng eu acum după câteva ore de condus, dar acum vreau să zic că toată batjocura şi vorbele de dulce despre Craioviţa îşi merită toată fortitudinea. Vreau să uit de unde am plecat…