Îmi pare rău că nu îmi plac copiii mici, bebeluşii, că atunci când îi văd nu le laud scumpătatea şi nu îi alint cu diminutive, nu fac mutre caraghioase, nu mă comport ca un bufon şi nu mă duc la ei şi nu ma joc cu ei. Eu nu îi bag în seama, pentru că cel mai mult probabil vor ajunge mai proşti decât părinţii lor. Cum am mai zis, ’89, ’90, hai ’91 ultima generatie de oameni sănătoşi, cu ceva în cap. Îmi pare rău că nu îmi plac conversaţiile pe drum, sau aşteptând ceva, îmi place liniştea aceea ruşinoasă, pe care voi o numiţi ruşinoasă, nu trebuie să vorbeşti pe tot drumul înspre casa. Îmi pare rău că nu am simţul umorului reprezentat prin sitcomuri retardate de pe Pro TV, sau mai nou Cârcotaşii sau Mondenii să râd la toate glumele, pur şi simplu sunt triste.

Îmi plac căştile mele, mai dau din cap, mai surâd, daca nu îţi dai seama să taci, atunci îmi pare rau că nu îţi pot spune eu să o faci şi îmi pare rău că nu înţelegi că eşti redus, îmi pare rău că nu sunt atât de nesimţit, dar îţi spun aici, taci în morţii mă-tii, conversaţiile cele mai interesante sunt cele în care dezbaţi, vorbeşti cu precipitaţii, nu ai timp să respiri, gesticulezi şi de cele mai multe ori când eşti puţin tras. Îmi pare rău că nu tind să mă laud cu fiecare lucru luat nou, într-o anumită parte, si nu îmi plac frazele de genul ieaaaaaah, ti-ai luat pufuleti?, de cand o ai?, cat ai dat pe el?.

Îmi pare rău că nu îmi mai place să fac bâză de tine pentru că eşti prea prost să înţelegi, proştii sunt să trăiască cei deştepţi pe spinarea lor, să îi lăsăm în pacea lor de happy-tardz, nu trebuie să îi învăţăm pe toţi cum stă treaba cu unele lucruri, să afle singuri. Îmi pare rău că nu aplic toate minciunile politicoase gen ce-ai mă că îţi stă bine, ce bine arătaţi astăzi, cea mai bună ciorbă mamaie!, nu e vina dumneavoastra … Marş Fă în morţii mă-tii! Eu nu zic poftim, merci, mă scuzaţi, dar asta nu înseamnă că nu sunt politicos, poţi fi în alte feluri, manierele sunt plictisitoare, chiar inutile cu unii. Îmi pare rău că fac haz de necaz şi lucrurile cu adevărat enervante nu le bag în seama, deaia nu o sa vedeţi la mine campanii anti emo, anti hi5, anti manele, doar puţin haz de necaz.

Îmi pare rău că fac 18 ani şi nu ştiu ce vreau să mă fac, îmi pare rău că nu sunt mândru, îmi pare rau ca vad numai defectele, şi ca nu fac parte din marea familie fericită. Zâmbetul e o caracteristică a omului parşiv, râsul e divin, dacă îmi zâmbeşti, va trebui sa îmi sugi pula, râzi la o glumă de-a mea, mai vedem. Îmi pare rău că par figurant şi că nu răspund la toate întrebările idioate, de multe ori nu te bag în seama. Îmi pare rău că uit, îmi pare rău că nu ajung niciodată la timp, îmi pare rău că nu am ruşine, noi mâncăm pe bonuri de la mec, cumpărăm pâine cu salam victoria şi mâncam în centru, bem vin ţaranesc din sticla de adria ascunsă în ghiozdan, flegmăm pancarte publicitare, ne dăm în leagăne la 1-2 noaptea, mâncăm seminţe pe scări, în ganguri şi ne ascultăm muzica preferată în beciuri.

Îmi pare rău ca nu pot face multe chestii fără să spun din ce cauză nu le fac, îmi pare rău că nu îmi asum vina de multe ori, îmi pare rău că îmi place să fiu ignorant, îmi pare rău că nu sunt entuziasmat la idei excentrice, îmi pare rău ca tind sa critic nervos la fiecare pas, îmi pare rau că nu mă ţin de cuvânt, îmi pare rău pentru cei care se ceartă prin comentarii pe bloguri, forumuri, dau bipuri noaptea sau te înjură pe net. Îmi pare rău pentru plăcerile mele vinovate costisitoare pentru high-tech shit. Îmi pare rău pentru că îmi permit prea multe, de fapt, nu îmi pare aşa rău, părerile de rau sunt pentru cei supăraţi pe viata, emo, cum nu ştia să zică Bacovia.

Pentru că din prostie nu se trezeşte nimeni, cu părerile de rău sugi pula.
… dacă eram puţin mai prost, eram fericit …

Update 21:04.2010: Ăsta e posibil să fie cel mai bun post al meu. There’s more.