Eram cu HP, de la scoala direct pe centru, ca de obicei, sau nu. Asteptam dupa oamenii care de obicei intarzie triplu fata de cat zic ei. Talking shit, crap, the usual. Wez iz talking about expensive shit like gadgets and shit, si trec niste copii six-graders prin fata noastra checking out teh centru slobozit de Solomon, si vad fantana aia din fata de la prefectura care tasneste apa pe sus si se poate trece pe sub ea, si toti alearga fericiti spre ea, de parca ar fi mers toata ziua prin desert.

Era un copil, venise cu ei, cu mama si cu inca 2 profesoare. Happy as hell. Mergea in carje si avea proteza la un picior, si se opreste, se uita la toti colegii cum alearga spre fantana si zice:

Mami, pot sa ma duc si eu?

That fucking breakes your heart to million pieces. It moved me. Da, nu se poate exprima in cuvinte expresia lui si cat de fericit era, si damn. Cred ca nu toti am fi la fel de puternici. Really makes you think twice.